Cum l-am perceput eu pe Stefan Sagmeister

Am avut privilegiul de a îmi petrece două zile cu Stefan Sagmeister, un personaj cu adevarat inspirațional, din multe puncte de vedere. Pe lângă cele evidente și cele vizibile din discursul lui de la Inspire Other Travelers, mie mi-a părut un om în căutarea nemuririi. Poate că toți facem asta într-o oarecare măsură, în feluri diferite. Calea lui Stefan este legată de impactul pe care îl generează în alții și de diferența pe care ar putea să o facă munca lui pe termen lung, în conștiința colectivă.

Subiectul #fericire părea să fie cel potrivit pentru atingerea acestui deziderat. A investit mult acolo și a avut un foarte puternic impact. Expoziția lui a strâns cel mai mare numar de persoane care au participat la o expoziție de grafică (peste jumătate de milion). Dar, cred eu, dincolo de o mângâiere a Ego-ului, asta nu i-a adus, cu adevărat, ceea ce caută. L-am simțit într-un moment în care, deși conștient, evident, de valoarea muncii sale pe acest subiect, l-a lăsat puțin în urmă, făcând loc unei alte linii de investigare care pare a avea mai multe șanse de a realiza un impact semnificativ în conștiința colectivă. Frumusețea/frumosul este noua obsesie a lui Stefan Sagmeister. Este noua lui iubită preferată. Iar Stefan este un om pasional. Când are o iubită preferată, i se oferă cu totul. Se vede din tot ceea ce spune și face că, în acest moment, aici simte el că se găsește nemurirea. În frumos. Și este posibil să aibă dreptate. Este posibil și ca #frumosul să devină, în timp, o nouă #fericire. Un subiect valoros, dar care să nu aibă cu adevărat, puterea de a schimba lumea. Asta o vom vedea în timp.

Stefan este ghidat de obsesii. Dar obsesiile lui nu sunt #fericirea sau #frumusețea. Obsesia lui este una singură: atingerea absolutului. Și odată cu asta, ca efect, nemurirea.

Asta am extras eu din discuțiile purtate în timpul scurt dar foarte intens petrecut împreună cu Stefan Sagmeister.

Un visător, un idealist, un perfecționist. Dar și un om gata șă pună toate resursele în joc pentru a își împlini visul, care nu este nici mai mult nici mai puțin decât #totul.

Eu cred ca fără acesțe obsesii, poate demoni uneori, nu ar fi putut ajunge unde este.

Mai cred și că, din păcate, există riscul ca viața să ajungă pe loc secundar, lăsată în umbră de această alergătură continuă.

Obsessions make my life worse, but my work better, spune chiar el.

Am rezonat din multe puncte de vedere cu el. Și am simțit vibrația de om preocupat de valoare, transmisă în cel mai natural și autentic mod: fiind exact cine este, indiferent de interlocutor.

Mi-a plăcut Stefan Sagmeister. Sper să mai am șansa de a îl vedea pe meleagurile noastre.

Cu siguranță am sa merg la expoziția lui despre frumusețe la Viena, vă recomand și vouă să o faceți.

 

Articol scris de Cristian Philipp.